Evadarea imposibila se poate citi si ca o marturie despre puterea salvatoare a povestii, a naratiunii, in situatii extreme.
Autoarea fusese condamnata la 12 ani de detentie in procesul-mascarada montat de autoritatile staliniste impotriva lui Lucretiu Patrascanu si a apropiatilor sai. Ea ramane necrutatoare cu aberatiile umanitatii, dar iertatoare cu greselile oamenilor. Lena Constante se asaza in rolul unei Seherezade a infernului, care nu se salveaza pe sine povestind, de la o zi la alta, ci le salveaza pe cele ce o asculta de la lancezeala bolnava a lipsei de ocupatie, de la moartea spiritului. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961 (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1993, reeditata la Editura Florile Dalbe in 1996) – nu era, practic, cunoscuta ca scriitoare.