Suflete moarte - N.V. Gogol
Unde-i acela care, cunoscind toate fortele si insusirile si intreaga adincime a firii noastre, printr-o singura fluturare ademenitoare si plina de vraja a miinii, ar putea sa ne faca sa ne luam avint catre o viata superioara? Cu ce lacrimi, cu ce iubire l-ar rasplati rusul recunoscator! Repede placut de apropiati, agreabil si prietenos, scopurile lui sint, in aparenta, celebritatea si bogatia. O poveste despre sufletul rus prins in patimi vechi si in latul neputintei si al coruptiei, Suflete moarte este poemul pierzaniei perpetue al fiintei care-si da friu disperarii si-si gaseste mingiierea in intelepciunea strigata taraganat, dramatic: "Unde-i acela care, in limba materna a sufletului nostru rus, s-ar pricepe sa rosteasca acest cuvint atotputernic: Inainte!? Curind, cine ajunge sa-l cunoasca va descoperi ca personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umbla prin lume pentru a-i tezauriza bunurile, ci cauta rabdator o marfa aparte - suflete moarte. Dar veacurile trec dupa veacuri si o jumatate de milion de trintori, de lalii si de malaieti dorm bustean; rareori se naste in Rusia un barbat care stie sa rosteasca acest cuvint atotputernic!".