Straina, mai ales, sperantelor care, spre propria‑i uimire, isi mai gasesc adapost in ea.
Corpul ei nu mai e decat o istorie, o masinarie familiara, dar straina viitorului.. Nu pentru ca ar fi gata sa se abandoneze unei dorinte noi, ci mai degraba fiindca dorinta de a exista pentru altul, nevoia fizica de a fi tinuta si stransa in brate de un barbat, continua sa traiasca intr‑un colt al constiintei ei, ca o amintire neglijata, ca rochia de seara albastra de culoarea noptii care nu i se mai potriveste si pe care n‑o va mai purta niciodata, dar se incapataneaza sa o pastreze in fundul unui dulap, protejata cu grija de o husa din plastic, pentru orice eventualitate“ - Portretul reginei Portretul reginei - Emmanuel Kattan „Doamna se intinde, suspina, inchide ochii.