Procedura penala. Partea generala - Gheorghita Mateut
Dat fiind acest ecart dintre noua ordine sociala si noua ordine de drept, suntem fortati sa asistam la paradoxuri precum:completuri de judecatori inadecvate, care releva cum norma interna de organizare poate sa ia nestingherita locul normei de competentatexte organice al caror control constitutional a priori se dovedeste superficial inca din prima zi de aplicaretexte declarate neconstitutionale, dar lasate aplicabile si producatoare de efecte, in ciuda reparatiilor ce li se aduc a posterioriignorari de termene procedurale neinsotite de decaderi din drepturi ori anulari de acteacorduri formale de recunoastere a vinovatiei, insotite de neasumarea faptica ulterioara a consecintelor executional penaleimersiuni ale puterii executive in puterea legislativa, prin interventii anarhice, neinspirate ori netemporizateprotocoale secrete care vulnerabilizeaza puterea judecatoreascamutatii genetice in axul actului de justitie, astfel incat acesta pare ca graviteaza adesea mai degraba in jurul calitatii sociale a persoanei, decat in jurul principiului de drept al normei obiectiveasimilari masive de texte europene in reformarea sistemului sanctionator penal neinsotite de interesul pentru sustenabilitate, in sensul modernizarii reale a sistemului penitenciar ori al dezvoltarii strategice a sistemului de probatiune ce administreaza sanctiunile alternative.Intr-o lume in continua miscare, in care viteza pare a fi o virtute mai mare decat insasi directia de mers, schimbarea repetata a normelor juridice pare a fi, la randul sau, o veritabila cursa de atletism.