Procedura penala. Partea generala - Gheorghita Mateut
Astfel, ne confruntam tot mai frecvent cu cate o noua ordine sociala, care fie fura statul, fie iese din pluton, in timp ce noua ordine de drept pierde sincronul si se surprinde alergand in urma ordinii sociale, pe care este obligata sa o ajunga si sa o sustina.Dat fiind acest ecart dintre noua ordine sociala si noua ordine de drept, suntem fortati sa asistam la paradoxuri precum:completuri de judecatori inadecvate, care releva cum norma interna de organizare poate sa ia nestingherita locul normei de competentatexte organice al caror control constitutional a priori se dovedeste superficial inca din prima zi de aplicaretexte declarate neconstitutionale, dar lasate aplicabile si producatoare de efecte, in ciuda reparatiilor ce li se aduc a posterioriignorari de termene procedurale neinsotite de decaderi din drepturi ori anulari de acteacorduri formale de recunoastere a vinovatiei, insotite de neasumarea faptica ulterioara a consecintelor executional penaleimersiuni ale puterii executive in puterea legislativa, prin interventii anarhice, neinspirate ori netemporizateprotocoale secrete care vulnerabilizeaza puterea judecatoreascamutatii genetice in axul actului de justitie, astfel incat acesta pare ca graviteaza adesea mai degraba in jurul calitatii sociale a persoanei, decat in jurul principiului de drept al normei obiectiveasimilari masive de texte europene in reformarea sistemului sanctionator penal neinsotite de interesul pentru sustenabilitate, in sensul modernizarii reale a sistemului penitenciar ori al dezvoltarii strategice a sistemului de probatiune ce administreaza sanctiunile alternative.In aceasta cursa atletica, in care noua ordine de drept alearga sa ajunga din urma noua ordine sociala, actualul manual de procedura penala al profesorului Gheorghita Mateut poate fi privit si ca un „tratat de pace” intre cele doua ordini fundamentale, precum si ca o sansa de sincronizare a acestora.Daca am transforma aceasta coincidenta ce graviteaza ritmic in jurul cifrei „5” intr-o figura de stil, cum ar fi „metafora jumatatii”, am putea spune ca autorul acestui manual si-a implinit jumatatea sa de har, de respect si de datorie fata de norma procesual penala: a preluat-o cu exactitate de la legiuitor, a clarificat-o intr-o maniera critica si lucida, a dezvatat-o de meteahna ambiguitatii, i-a descoperit valentele interpretative, i-a identificat zonele vulnerabile si disfunctionale, dupa cum, in egala masura, i-a identificat si i-a pus in valoare dimensiunile inspirationale pentru alti teoreticieni si practicieni.