Din lumea celor care nu cuvanta - Emil Garleanu
"In ampla structura a vitalului, dincolo si mai adanc decat omul "marunt" si decat cel "elementar", Garleanu gaseste o noua forma a vietii, sprijinind si incluzand pe toate cele mai inaintate si mai complexe, forma "umila" a vitalitatii, expresia ei cea mai simpla si cea mai generala. Unitatea vietii permite aflarea talcurilor ei generale in acele din formele ei, care, fiind mai simple, sunt, in acelasi timp, mai limpezi..Povestitorul ii imbratiseaza destinul cu pietate panteista si, inveselindu-se sau varsand o lacrima pe seama ei, plange si rade de sine insusi, de toti oamenii laolalta si poate chiar de zei.